Am acceptat aceasta provocare si impreuna cu Sabin, colegul meu, am reusit sa realizam fiecare cate un portret, speram noi cat mai aproape de adevar. Link-ul cu portretul lui Sabin este chiar aici: https://wordpress.com/read/feeds/88631258/posts/2140740361?fbclid=IwAR3y_tg1l447IznBSPrFXd4KQoYKvVupqaV0LZSrxqNpQUccLuNEvMSFito

Când mă gândesc la Tiberiu îmi vine în minte bărba lui. Care nu e tocmai o bărba. Tibi e un băiat de statură medie care se remarcă prin..ei bine e greu de zis prin ce. Poate avea un „jonosecua”. I don’ t speak croissant. Găsește tot timpul o metodă de a rezolva lucrurile la momentul nu tocmai potrivit, dar ultim.
E pasionat de sport și lucrează la Libertatea, un ziar pasionat de intrigi. La fel ca el. Merge la conferințe de presă, știe ce cote sunt la pariuri și s-ar înțelege oricând cu Mitrita într-un dialog de la egal la egal. Pentru că are capacitatea de a se plia pe interlocutor, oricât de rudimentar e acesta.
Tibi nu e un om care să vorbească neapărat despre idealurile sale, pare mai degrabă sigur pe destinul sau și pe aptidudinile care îl recomanda. Va deveni un jurnalist sportiv de excepție. Poate chiar la tv. Are sângele rece al unui om care pune întrebări pertinente, deseori dezarmante.
Își croiește întotdeauna un discurs relevant, fără a da prea mult sau prea puțin. E echilibrat și foarte conștient de puterea cuvintelor pe care le poate folosi împotriva ta, că o armă.
La nivel critic, când alții ajung acasă din club, el e lucid și poate purta o conversație în mediul online fără vreun fel de problemă- pentru că Tiberiu nu doarme. Sau o face foarte dezordonat. Sau pur și simplu asta e pasiunea lui. Alături de Fifa. Un om normal. Fără prea multe păcate. Am putea spune.

Velea Tiberiu este o persoană pasionată de sport, care lucrează la Ziarul Libertatea. Este un vis pe care l-a avut de mic și lucrează în redacția acestui ziar din vara anului 2017, iar în viitor își dorește să ajungă să comenteze un meci de fotbal al unei echipe românești în Europa.

S-a născut pe 5 octombrie 1997, a absolvit Școala Generală Nr. 59 ”Dimitrie Sturdza” și Colegiul Național ”Elena Cuza”, unde a fost la profilul filologie, bilingv engleză. Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a fost singura sa opțiune, pentru că este singura variantă pentru visul sau. Este un loc în care se poate dezvolta din toate punctele de vedere, iar toate informațiile pe care le acumulează în timpul facultății vor deveni utile la un moment dat.

Libertatea a reprezentat un pas foarte important în cariera sa. A fost primul loc în care a făcut atât muncă de teren, cât și în redacție și a văzut ce înseamnă să muncești din greu pentru un articol. A lucrat și în alte domenii, iar inițial a scris știri din domeniul social, dar sportul a reprezentat mereu pasiunea sa și presa sportivă și-a câștigat un loc în inima sa.

Are momente când preferă să se concentreze pe un singur articol și să nu mai facă nimic altceva, lucru pe care ar trebui să-l schimbe, fiind necesar că în anumite momente să aibă o atenție distributivă și să fie capabil să se concentreze pe mai multe subiecte, nu doar pe unul pe care el îl vede esențial în cariera sa de jurnalist sportiv.

După ce am terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, pregătirea mă recomandă pentru funcția de reporter sau redactor, dar se poate lucra și în televiziune. Primul loc de muncă o să fie într-o redacție, la Ziarul Libertatea, unde o să mă ocup atât de o parte din munca de pe teren, dar și de muncă din redacție, vorbim aici de postarea anumitor articole online și mai ales de lucrul la propriile articole la care am participat pe teren.

După 3 ani într- o redacție de ziar, alerg să merg la o televiziune de sport, precum TelekomSport, unde pot să mă axez pe domeniul pe care îl cunosc cel mai bine. Am început cu munca de teren, fiind doar reporter, pornind de la diferite evenimente precum conferințe de presă sau meciuri, la interviuri cu personalități importante din istoria sportului românesc, că și Gheorghe Hagi sau Ilie Năstase, dar și la deplasări pentru partide importante ale echipelor românești în cupele europene. După o perioadă în care munca de pe teren a devenit destul de plictisitoare, am ocazia să devin comentator și să îmi urmez visul, acela de a comenta un meci al unei echipe de fotbal din România în Europa. Este o muncă mult mai interactivă decât cea de reporter, care presupune o analiză mai detaliată a echipelor, a jucătorilor și a lucrurilor care se întâmplă în viața unei echipe, dar nu mă plâng, este ceea ce mi-am dorit și îmi place. De mic mi-am dorit acest lucru și îmi urmez visul, iar viața de comentator este una mult mai frumoasă, chiar dacă presupune deplasări la sute de km de casă în anumite momente, element pe care multă lume nu îl acceptă în cadrul unui job.

Thanks for joining me!

Good company in a journey makes the way seem shorter. — Izaak Walton